Sunt aistent social. Acum 15 ani, am avut o situatie de abandon scolar al unuii elev de clasa a 11-a in Bucuresti. Cand am facut evaluarea sociala m-a surprins naratiunea tatalui:
-„Daca nu i-as fi spus de atatea ori sa nu devina un neinspravit”
-„Dar ce ia-ti spus sa devina ? De exemplu: devino doctor, devino fotbalist ! Ce ati vrut sa devina, de fapt ?”
-„Toata viata i-am spus sa nu devina un neinspravit!”
In final in clasa a 11-a tatal constatat ca in proverbul romanesc ca „de ceea ce ti-e frica de aceea nu scapi”.
Cunosc teoria etichetarii si am studiat destul atent legile mentalului, principiile sugestieii si ale autosugestiei. Programarea Neuro Lingvistica (NLP) pune accet pe puterea afirmativa benefica a sugestiilor in sfera constiintei.
Teoria etichetării sociale (social labeling theory) a fost formulată de către sociologul american Howard Saul Becker în lucrarea sa intitulată „Outsiders: Studies in the Sociology of Deviance” („Cei din afară: Studii de Sociologie a devianței”) în care explică modul în care grupurile deviante se formează. La dezvoltarea teoriei etichetării au contribuit și G. H. Mead, Frank Tannenbaum, Edwin Lemert, Albert Memmi, Erwin Goffman și David Matza.
Etichetele sunt anumite păreri ale altora despre o anumită persoană sau un anumit grup. Să spunem că un grup de tineri încep să fure din mașini. Le-a reuși prima infracțiune și continuă cu o alta în care nu sunt prinși. După aceasta își dau seama că nu este corect ce fac și se opresc din infracțiuni, dar cei din jurul lor încep să spună că au auzit că se ocupă de furturi și îi etichetează drept infractori. Asta îi determină pe ei să se considere infractori și îi determină să se apuce din nou de furat, întârind în ei sentimentul de „noi”, un grup diferit față de restul, considerându-se buni în ceea ce fac și niciodată nu au dubii în ceea ce privește legalitatea și moralitatea acțiunilor lor.
Un alt exemplu de etichetare: într-o clasă un profesor nou intră și își face o primă impresie despre elevi, le pune câteva întrebări, discută cu ei și trage concluzii pripite, pe unii îi etichetează drept buni elevi, care învață și sunt deștepți, iar pe alții îi etichetează drept proști și zice că nu învață, deși aceștia au capacitatea de a învăța și uneori chiar învață. De-a lungul anului școlar pe baza etichetării el îi favorizează pe cei pe care-i consideră deștepți și îi face pe cei cu capacități intelectuale mai reduse să se simtă marginalizați și îi convinge că sunt proști. Odată ce aceștia își asumă această etichetă încep să nu mai învețe și uită orice încercare de a învăța și de a progresa.
Indiferent cum am eticheta prin PLX 145 copiii, cuvantul SEPARARE e necesar sa dispara atat din titlu cat si din textul legii.
Proiect de Lege privind organizarea activităţii de prevenire a SEPARARII copilului de familie s-ar putea numi:
-
Proiect de Lege privind organizarea activităţii MENTINERE a copilului in familie
-
Proiect de Lege privind cresterea COEZIUNII familiale
-
Proiect de Lege privind organizarea activităţii de BUNASTARE a serviciilor pentru copii si familie
E impotant ca si concept sa fim afirmativi, benefici, optimisti. Sunt asistent social si principalul mijloc care aduce transformare este Cuvantul, actiunea inspirata de cunoastere.