Tot mai multe primării și consilii locale aleg ACUM să acopere lipsa de performanță administrativă printr-o soluție simplă, dar profund nedreaptă: creșterea taxelor și impozitelor pe locuințe. În locul unei reforme reale, bazate pe eficiență și reducerea risipei, se preferă transferarea presiunii financiare direct asupra populației. In Romania exista foarte multe comunitati rurale si urbane in care se constata diferite forme de deprivare a locuintei: locuinte cu acoperisul spart, locuinte cu toaleta in curte, absenta racordarii locuintelor la electricitate, locuinte insalubre sau locuinte improvizate, absenta unui document legal de inchiriere sau de proprietate pentru persoane care locuiesc intr-un anumit spatiu.
Pentru români, locuința nu este un lux. Este un drept fundamantal si rezultatul muncii de o viață. Supraimpozitarea casei în care trăiești echivalează cu o penalizare a proprietății private și cu o lovitură directă în stabilitatea familiilor.
Această direcție, susținută public de lideri politici precum Ilie Bolojan, promovează un model de administrație în care „disciplina bugetară” se traduce, în practică, prin taxe mai mari pentru cetățeni. Eficiența este cerută de jos în sus, nu de sus în jos. Administrația nu se reformează, ci se finanțează mai agresiv si mai dictatorial.
Cei mai afectați sunt persoanele cu nevoi speciale, pensionarii, tinerii cu credite și familiile cu venituri medii. Ei nu pot evita impozitele, nu pot „optimiza fiscal” și nu pot pleca. Sunt captivi într-un sistem care îi tratează ca pe o sursă sigură de venit, nu ca pe beneficiari ai serviciilor publice.
Compararea României cu statele occidentale este falsă și ipocrită. Salariile sunt de câteva ori mai mici, serviciile publice sunt mult sub standard, iar protecția socială limitată. Taxele nu pot fi „europene” într-o economie cu venituri „românești”.
Adevărata reformă începe cu reducerea aparatului birocratic, combaterea risipei și transparentizarea cheltuielilor publice.
Supraimpozitarea locuințelor nu este reformă, ci un eșec managerial mascat într-un discurs tehnocratic !
Primăriile e bine să fie în slujba cetățeanului, nu invers.
Locuința e necesar sa fie protejată, nu transformată într-o „vacă fiscala de muls”.
Asociatia ANGEL atrage atenția asupra nevoii de a transpune in actiunile cotidiene, in strategiile locale, regionale si nationale precum si in politiciele publice Declaratia Universala a Drepturilor Omului a ONU in special Art. 25:
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzind hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciilor sociale necesare; el are dreptul la asigurare in caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, in urma unor imprejurari independente de vointa sa.
In UE, peste 30 de milioane de cetățeni suferă din cauza spațiului insuficient și a condițiilor precare de locuit. 6% din populația Europei a suferit o formă severă de privare de locuință. În UE, 12,2% din populație trăiește în locuințe care au costuri de întreținere mari raportate la veniturile acestora.
Asociatia ANGEL invita Guvernul Romaniei si toti actorii sociali sa promoveze in politicile sociale principiul „Casa mai Intai”. Accesul la locuinta este un drept fundamental care garanteaza o mai mare autononomie sociala a persoanelor defavorizate, bunastarea cetatenilor si perspectiva unui trai decent. In viziunea Asociatiei ANGEL accesul la locuinta este garantia minimala pentru a creea standardele Statului Bunastarii in Romania.
LOCUINTA ESTE UN DREPT !